Cetatea geto – dacică: “Cetatea de la Cotnari”

Cetatea geto-dacică de la Cotnari dăinuie de mai bine de 2.500 de ani, fiind construită în secolele IV – III a.Chr. chiar pe creasta dealului. În anul 1967, s-au făcut săpături arheologice, iar zona a fost protejată. Cetatea dacică a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice.
Edificiul este deschis spre vizitare, iar turiștii pot vedea o ampla secțiune arheologică situată pe valul de apărare; un important element al organizării teritoriale din acea perioadă, valul permite înțelegerea sistemului de construcție și structurile acestuia.

Pe teritoriul satului Cotnari se găsește platoul Cătălina, în a cărui margine de NV se află o cetate hallstattiană târzie, cosntruită la începutulsecolului IV-lea î.e.n. Laturile de NV și NR sunt marcate de pante a căror înclinare a fost accentuată prin executarea unor excarpări. Pe capul celor doua pante a fost contruit un val cu baza de 4-6 m, având înălțimea actuală de 0,40 – 1 m, prevăzut în interior cu zid de piatră pentru consolidare, înalt de 0,60 – 0,80m. Valul de pe latura de SV se gasea amplasat la capătul unei suprafețe în panta, pe direcția N – S, de aceea la acesta există două întreruperi, plasate în zona de maximă acumulare a viiturilor, divizându-l în trei segmente egale între ele. Nici pe această latură valul nu are sanț adiacent. Pentru a asigura stabilitatea valului de pe latura de SV, s-a construit o armatură dintr-un ansamblu de ziduri de piatră cu emplecton de nisip și schelărie de bârne de stejar. Segmentul al treilea, în afara de zidul longitudinal, are o serie de ziduri transversale. Peste aceasta țesătura de zidărie se asează umplutura de pământ. O armatură de tip identic se găsește pe latura de SE, înalta de 5 m, cu baza 25 m, care reprezintă o întrerupere destinată intrării. Spre deosebire de celelalte laturi, aici va­lul este prevăzut la exterior cu un șanț adiacent, cu lățimea superioară de 23 cm și adânc de 6 m. În afară de acesta, ca element complementar va­lului, apare palisada, clar semnalată pe laturile de SV și SE, construită din pari cu secțiunea de 0,15 – 0,30 m, așezați la distanța de 1,50 – 1,80 m unul de altul. Palisada are o înclinație spre exte­rior de 70-800.

Cercetările arheologice au pus în evidență existența unor locuințe de suprafață și a unor bordeie. Este probabil ca de pe înălțimea Cătălina să provină o statuetă de bronz a lui Apollo, descoperită în 1834 sau 1835 în fosta vie a lui Statakin. Tot aici se semnalează descoperirea unor resturi de locuire din paleolitic, eneolitic (Cucuteni) și din feudalismul timpuriu.

În pământul aruncat din săpăturile carierelor de nisip și piatră s-au găsit bucăți mari de zgură metalică, lipituri de pereți și oase de animale. Pe versantul vestic al aceluiași deal s-au găsit fragmente de vase si cahle din sec.  XV – XVI.

Situl arheologic de la Hodora “Dealul Calafat ”

Cu mult dinaintea dacilor, încă din neolitic, pe Dealul Calafat s-au descoperit primele vestigii ale celei mai vechi civilizaţii din Europa, cultura cucuteni. Întinzându-se pe o suprafață de 35 000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei, descoperirile arheologice aferente culturii cucuteni sunt cele mai timpuri vestigii de pe teritoriul ţării noastre.
Multe dintre aceste vestigii sunt păstrate în Muzeul civilizaţiei cucuteni. S-au găsit resturi de amfore corespunzătoare perioadei geto-dace. Printre numeroasele resturi de podine arse, aici s-au găsit piese de silex calcinat, un topor plat, iar la poalele dealului, în preajma acestuia s-au găsit şi figuri feminine cu torsul plat decorate cu figuri geometrice.

Pe podisul numit Dealul Calafat, situat între Hodora și Belcești, loc delimitat prin pante rapoase pe două laturi, s-au gasit fragmente ceramice Cucuteni B.  În această așezare sunt inglobate și punctele publicate inițial cu mai multe denumiri: vatra satului, terasa medie a Bahluiului, Dealul Catarg – Dealul Hotar. În jurul movilei de pe acest deal, a fost identificată o așezare cu ceramică din sec. IV e.n. și din sec. XVIII. Cele mai multe vestigii arheologice găsite la situl arheologic “Dealul Calafat” segasesc astăzi la “Muzeul civilizației” din Cucuteni.

Muzeul de la Cucuteni este o construcţie in situ, de protecţie a unui mormânt princiar din secolele IV – III a.Chr. și adăposteşte şi elemente de istorie locală, precum şi vitrine cu piese de arheologie originale datând din perioada culturii cucuteniene. Situată în marginea de nord a satului Cucuteni, pe dealul Gosan, în punctul “La pietrărie”, necropola tumulară daco-getică este datată în secolul al IV-lea a.Chr. şi prezintă opt tumuli (movile funerare). Trei dintre acestea au fost cercetate sistematic de către arheologi, cea mai mare dintre ele (movila nr. 2, cu înălţimea de 3,30 m şi diametrul de 35 m) fiind protejată de o construcţie specială ridicată în 1984, cu prilejul centenarului descoperirii culturii Cucuteni. Movila adăposteşte un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incineraţie, unul principal pentru care s-a ridicat movila şi trei secundare. Modul de construcţie al edificiului (fără stâlpi de susţinere) ce adăposteşte movila permite o vedere generală asupra tumulului secţionat.

Rezervatia forestieră Pădurea Cotnari-Cătălina

Deasupra satului Cotnari la o altitudine de 400 metri, pe o suprafaţă de circa 8 hectare se află Pădurea Seculară Cătălina.
Rezervaţia Naturală Pădurea Cătălina este una dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova. În acest areal sunt protejate specii de fag, cu vârste cuprinse între 150 şi 200 de ani şi deasemenea specii protejate de plante, păsări şi animale. Rezervaţia Naturală declarată încă din anul 2000, Pădurea Cătălina găzduieşte exemplare din specia de fag de crimeea. România deţine încă cele mai mari resurse de fag din Europa. Prezenţa arborilor seculari în peisajele actuale este datorată modurilor tradiţionale de folosire ale terenurilor din trecut, în anumite regiuni chiar din Evul Mediu.

“Fagus sylvatica” este cea mai des întâlită specie de arbore din Rezervaţia Naturală Pădurea Cătălina și este un copac mare, capabil de a ajunge la înălțimi de până la 49 m înălțime și 3 m diametrul trunchiului, deși de obicei el are 25–35 m înălțime și diametrul trunchiului până la 1,5 m. Este înalt, impunător, cu scoarța netedă, cenușie- albicioasă. El are o durată de viață de la 150 la 200 de ani, deși uneori trăiește până la 300 de ani. Are muguri
fusiformi, ascuțiți, iar frunzele în general ovale. Florile sunt unisexuate monoice. Fructul, numit jir, este o achena trimucheata, acoperită de o scoarță țepoasă. Înflorirea are loc în luna mai. Crește în special la deal și munte, dar poate fi întâlnit – sporadic – și la câmpie, mai ales în regiunile nordice ale României. În trecut forma o pădure întinsă din Carpați până departe în Rusia de astăzi, legată de ceea ce se numește acum Taigaua siberiană. Alte regiuni în afară Rezervaţia Naturală Pădurea Cătălina în care acest tip de arbore se găsește sunt în Bielorusia, Ucraina și Rusia unde încă se mai păstrează părți din acest codru străvechi. Fagul permite multor specii de plante mărunte să supraviețuiască în zonele în care predomină, formând, în cadrul așa-numitelor făgete, biotopuri bogate și pline de frumusețe.

Ruinele Beciurilor Domnești din Cotnari

În secolul 15, Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei a construit aici o Curte Domnească, unde, astăzi, singurele rămăşiţe palpabile sunt Beciurile Domneşti şi Biserica Cuvioasa Paraschiva.
Curtea Domnească din Cotnari, locul unde se găsesc vestitele Pivniţe Domneşti, s-a deteriorat cu timpul. Se spune că din locurile unde sunt aceste pivniţe ar porni un tunel ce ar duce, pe sub pământ, până în Hârlău.

Marele Domnitor Ştefan cel Mare aprecia în mod deosebit faimoasele podgorii ale Cotnarilor. La Curtea Domnească de aici a construit poduri, drumuri şi pivniţe, iar Beciul Domnesc datează de mai bine de 500 de ani. Beciurile Domneşti ale lui Ştefan cel Mare erau locuri de taină, unde se îmbina şi se cuprindea gustul dumnezeiesc şi rafinamentul vinului bun. Îndeletnicirea meşterilor constructori şi stilul arhitectural din acele vremuri sunt de-a dreptul impresionante. Cu materiale de construcţii mult mai modeste faţă de cele din ziua de azi meşterii au reuşit să creeze ziduri care să dureze mai bine de sute de ani.

Astăzi, vizitatorii vor găsi chiar peste drum de primăria comunei, în imediata apropiere a liceului  tehnologic “Ștefan cel Mare”, sub un mic platou obișnuit și comun la prima vedere, ruinele “Beciurilor Domnești de la Cotnari”.

Biserica Domnească “Sf. Paraschiva”

O piesă importantă din Curtea Domneasca a Domnitorului Ştefan cel Mare, aflată chiar în centrul comunei, o bijuterie a patrimoniului istoric românesc este  Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Cotnari este o biserică ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1493. Aceasta a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Iași din anul 2004.
Prezența unor elemente decorative cum sunt ramele dreptunghiulare ale ferestrelor, cu rozete în colțurile superioare și muluri în arc ușor frânt, precum și ancadramentul ușii de intrare, de profil clasic și cu lintou deasupra, indică o refacere a bisericii în secolul al XVII-lea.
Între anii 1831-1832, biserica a suferit modificări în interior, care au avut ca rezultat eliminarea peretului despărțitor dintre pronaos și naos și înlocuirea acestuia cu o arcadă simplă.

Satul Cotnari este atestat din anul 1441 sau după alte surse, din 1448, aici existând conform tradiției o curte domnească. Cu timpul, curtea s-a destrămat, din ea rămânând astăzi doar niște hrube (vestitele pivnițe domnești).
Biserica “Cuvioasa Parascheva” din Cotnari este atribuită de tradiție domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504). Pisania a fost distrusă, astfel că nu se cunosc date referitoare la construcția lăcașului de cult. În Lista monumentelor istorice din județul Iași este trecut anul 1493 ca an al construcției.
Prezența unor elemente decorative cum sunt ramele dreptunghiulare ale ferestrelor, cu rozete în colțurile superioare și muluri în arc ușor frânt, precum și ancadramentul ușii de intrare, de profil clasic și cu lintou deasupra, indică o refacere a bisericii în secolul al XVII-lea. În biserică au mai fost găsite și două pietre funerare din același secol, parțial deteriorate, care ar fi putut să se afle pe mormintele unor persoane care au contribuit la aceste lucrări.

În interiorul Bisericii se află o icoană făcătoare de minuni, ce deține o poveste tumultoasă și dramatică: se spune că în timpul celui de-al doilea război mondial, cand trupele rusești câștigau teren împotriva armatei naziste, acestea au ajuns și s-au adăpostit pe teritoriul comunei Cotnari vreme de câteva zile. Mai slabi cu îngerul din fire, soldații sovietici au transformat Biserica Domnească “Cuvioasa Paraschieva” în grajd de animale pentru a adăposti atât caii armatei, cat și alte animalele pentru consum. Unul dintre soldații armatei roșii, din motive încă necunoscute, spun batrânii, a tras cu arma două gloanțe în icoana pe care astăzi o gasim in fața iconostasului din biserică. Gloanțele au ricoșat înapoi în soldat, și l-au omorât. De atunci, icoana, pe suprafața căreia încă se observă urmele de gloanțe și-a căpătat renumele de icoană făcătoare de minuni, ajutând mai mulți enoriași care s-au rugat de-a lungul timpului la ea.

Podul medieval din Cârjoaia

Un alt obiectiv turistic este podul Medieval construit în secolul XV de Domnitorul Ştefan cel Mare, care se află între satul Cotnari si Cârjoaia.
Podul Medieval din Cârjoaia este un pod de piatră construit în secolul al XV-lea care traversează râul Cârjoaia.
Podul Medieval a fost înscris pe lista monumentelor istorice încă din anul 2004.
În prezent, nu se mai poate aprecia exact ce părți ale podului mai aparțin construcției originale. Ele se prezintă astăzi ca o boltă eliptică, executată din lespezi groase de piatră.

Podul medieval de la Cârjoaia a fost construit la porunca lui Ștefan cel Mare (1457-1504), fiind situat de-a lungul “drumului vinului” dintre Hârlău și Cotnari, unde era Palatul Domnesc. Podul este atestat documentar abia     într-un document din anul 1680.  A fost construit din piatră de râu cioplită, cu patru bolți, măsurând 42 m lungime (după cum s-a constatat în anul 1845).
În anul 1847, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a dispus refacerea podului doar cu o singură deschidere a arcului și nu toate patru bolți, așa cum fuseseră înainte de 1845. I s-a pus o placă cu o inscripție prin care podul era atribuit lui Ștefan cel Mare, aceasta fiind astăzi dispărută.
În prezent, nu se mai poate aprecia exact care părți ale podului mai aparțin construcției originale. El se prezintă astăzi ca o boltă eliptică, executată din lespezi groase de piatră.
Podul medieval din Cârjoia a fost deschis traficului rutier până în anul 1985 când s-a recepționat un pod nou din beton armat situat la circa 15 metri în aval.
În apropierea podului, în curtea unui localnic, se păstrează o pivniță de piatră, considerată a fi de aceeași vechime (secolul al XV-lea).

Ruinele Schola Latina Despot Vodă

Un alt domnitor care şi-a pus amprenta asupra comunei Cotnari a fost excentricul Despot Vodă. A vrut să introducă civilizaţia occidentală şi în Moldova şi a adus profesori străini deschizând o şcoală la Cotnari, Şcoala Latină.

Aceasta “Schola Latina” de la Cotnari a fost pusă sub conducerea celor ce se preocupau de învățămant.
Ioan Sommer(1542-1574), autorul de mai tărziu al biografiei lui Despot-Vodă ne povestește că domnitorul (pe numele real de Iacob Eraclid) în peregrinările sale a locuit în 1533 ăn casa celebrului profesor și umanist german Philipp Melanchton (1497-1560), pe numele adevarat Schwarzerd, din Wittenberg (supranumit ulterior preceptorul Germaniei). Deși nu a fost matematician, a contribuit totuși mult la propășirea acestei științe, iar Despot si l-a facut prieten. Cand Despot a infiintat Schoala Latina, a creat o biblioteca de curte, gandindu-se si la înființarea unei academii, idee care până la urmă însa a ramas numai în stare de proiect. El i-a cerut totodată lui Melanchton să-i trimită oameni invățați. L-a cerut în primul rând pe George Ioachim Rhaeticus (1514-1576), profesor de matematică la Wittenberg și Cracovia, aderent al ideilor lui Copernic și cel care a tipărit opera marelui astronom. Despot i-a mai cerut lui Melanchton să i-l trimită și pe propriul său ginere Caspar Peucer (1526-1602), care a fost profesor de matematică la Wittenberg între anii 1554 și 1559. Nici unu, nici altul însă nu au venit în țară.
Schola Latina de la Cotnari a lui Despot a avut gradul de colegiu (gimnaziu) și nu de academie, sinonim cu universitate. Iohannes sommerus în cartea sa “Vita Iocobi Despote Moldavorum”, după ce expune viața lui Despot, încheie cu 15 elegii intitulate “De clade Moldavica”, adică “Prăpădul din Moldova”.
Prin urmare, Despot a înființat o scoala de latină la Cotnari, o biblioteca de curte la Suceava și s-a gândit să adune în jurul său un cerc de umaniști (Peucer,Rhaeticus,Lestarh Hermodor), care însă n-au venit în Moldova. Acestea ar fi putut constitui, eventual, o academie. Ultimul gând rămas nerealizat.
În Schola Latina, școala cu destinatie limitată pentru învățarea limbii latine, nu s-au predat ca materii de studiu de catre Sommer(și eventual un ajutor), decât cel mult partea I din învățământul latinei: tabula (un abecedar cu litere și silabe și mici texte începătoare latine). Chiar daca școala latină a fost pe 5 ani de studiu, ca în Apus(deci școală elementară și gimnaziu), învățământul în ea a fost împărțit în 3 ani de gramatică: 2 ani de retorică și dialectica. In cadrul lectiilor de lecturi de texte in latina se predau si notiuni stiintifice, deci si ceva cunoștințe din domeniul aritmeticii. Dar daca Sommer sau un ajutor al său, a predat noțiuni de aritmetică în latină, la fel cum se proceda în Apus în acel timp, n-a putut sa predea decât cifre romane, numărarea, adunarea și scăderea. In Apus înmulțirea și împărțirea nu s-au predat în mod curent în școli decât începând cu secolul al XVII-lea . Despot își alesese ca loc pentru “Schoala Latina” Cotnarii, fiindcă pe vremea aceea în orașul Cotnari locuiau mulți protestanți, prin intermediul cărora ar fi dorit să răspândească protestantismul în Moldova. La școală veneau copii de mici boieri de țară, răzeși și mazili. Despot spera sa le schimbe acestora credința ortodoxă. La aceasta Schoala Latina s-au predat însa în mod sigur din cunoștințe care pana azi ne rămân o parte necunoscute.
Schoala Latina a lui Despot se pare ca a continuat în Cotnari până târziu (chiar peste un secol), căci ulterior Petru Șchiopul ia o școală de la protestanți și o predă iezuiților. În 1599 episcopul Qirini, vizitând Cotnarii, spune că exista o școală de gramatică cu un profesor laic Petru Elmondin Transilvania (deci o școala de curs inferior cu 2-3 clase).
În orice caz putem considera ca în acest prim început de organizare umanistă a învățământului la noi în Moldova, s-au predat adunarea și scădera din aritmetica. Acest început menționat și de cronica lui Miron Costin a putut să deschidă ochii moldovenilor pentru învățătura de carte.

Ruinele Bisericii Catolice din Cotnari

Statisticile catolice menţionează, pentru prima dată, existenţa catolicilor la Cotnari în anul 1599, având 198 de familii cu un total de 1083 de credincioşi.  Localitatea era una din cele mai populate, fiind a treia, urmând imediat după Suceava şi Bacău. La Cotnari erau atunci patru biserici catolice.
La Cotnari Despot Vodă a înfiinţat o „şcoală latină”, o bibliotecă de curte şi un proiect de academie, aducând aici o serie de savanţi din Europa. Sfârşitul precipitat al activităţii lui Despot Vodă nu a îngăduit realizarea până la capăt a acestor obiective. Singurul obiectiv realizat a fost „Schola latina”, un fel de liceu umanist al vremii
În ceea ce priveşte biserica aceasta, tradiţia locală consemnată de preotul cotnărean Ioan Bărcuţă în raportul său către Sfânta Congregaţie de Propaganda Fide în anul 1676 – pretinde că această biserică ar fi fost zidită de Margareta Muşata, bunica lui Alexandru cel Bun. În a doua jumătate a secolul al XIX-lea biserica era acoperită cu draniţă şi a căzut pradă flăcărilor unui incendiu în anul 1872.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea au fost lupte îndelungate între polonezi şi turci. Spre sfârşitul secolului al XVII-lea polonezii au ocupat Moldova de nord până la Iaşi. Odată cu retragerea polonezilor din Moldova de nord, majoritatea catolicilor din Cotnari au plecat. Au mai rămas doar câteva familii. Parohia s-a redeschis în anul 1946.
O a doua biserică de piatră era „Sfântul Leonard” cu cimitir propriu în jurul ei. Era în apropierea actualei primării din Cotnari. A treia era „Sfântul Urban” cu cimitirul propriu. Se afla pe promontoriu, pe lângă biserica mare gotică, spre nord. Ultimele două biserici erau de proporţii reduse.
Biserica actuală de la Cotnari a fost – înainte de 1900 – un fel de capelă pe mormântul unor familii catolice din Hârlău care-şi îngropau morţii la Cotnari şi, apoi, s-a prelungit, formând bisericuţa actuală. Biserica a avut multe reparaţii şi modificări. În anul 1960 a fost reparată de către pr. Ioan Proschinger, iar în anul 1982 de către pr Anton Bişoc când a fost mărită şi adăugat la nava bisericii şi turnul care era separat.